La începuturile omenirii, Luna nu exista deloc

La începuturile omenirii, Luna nu exista deloc

Se pare ca in istoria omenirii a existat o perioada in care nu era Luna pe cer! Acest lucru ne este precizat de scriitorii antici Democritus si Anaxagoras. Aristotel ne scrie ca zona Arcadiei (Grecia), inainte de a fi locuita de greci, a fost populata de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii inainte ca pe cer sa existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiti şi “pro-selenes”, adica “inainte de Luna”.

Apollonius din Rhodes ne scrie faptul că a existat o perioadă în care “nu toate corpurile cereşti se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai şi Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer”. Plutarh afirmă şi el în opera “Întrebări romane” următoarele: “Erau vorba de arcadieni, aşa numiţii oameni pre-lunari”.

La fel, şi poetul Ovidiu a scris că “Arcadienii îşi posedă pământurile înainte de naşterea lui Jupiter, pentru că naţiunea e mai veche decât Luna”. Hippolytus afirmă şi el că “Arcadia e mult mai veche decât Luna”. Şi Lucian ne spune în a sa Astrologie că “arcadienii sunt mai vechi decât Luna”. Mai putem să-l amintim pe Censorinus care şi el afirmă că “în trecut nu exista Lună pe cer”.

La începuturile omenirii, Luna nu exista deloc

Făcând comparaţia între patru calendare rituale – cel egiptean, asi­rian, indian şi mayas, omul de cultură român Vic­tor Kernbach demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 11.500 î.Hr. şi, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop”.

Citește și ....  Teorii ale conspirației care s-au dovedit a fi adevărate

O cauză probabilă a acestor catas­trofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis sosirea Lunii în jurul Pă­mântului, cu toate consecinţele şi modificările la scară cosmică şi planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediata apro­piere. Inclusiv apariţia unor mişcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafaţa planetei noastre (valuri de maree oceanică), cât şi în interiorul aces­teia (valuri de maree magmatică), fenomene resim­ţite prin inundaţii, erupţii vulcanice şi mişcări se­ismice catastrofale.

Una din consecinţe: scufunda­rea Atlantidei. Platon situează dispariţia uriaşei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale. Altă urmare posibilă a captării satelitului nos­tru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanţi – este renunţarea la ca­lendarul venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopţii înainte de apariţia Selenei — şi înlo­cuirea lui firească cu cel lunar.

Aceste fapte descoperite de-a lungul timpului sunt cele mai importante aspecte care învăluie Luna într-un mister incredibil. Probabil că în viitorul îndepărtat o să aflăm care este adevărul despre “satelitul natural” al Pământului.

(Visited 313 times, 1 visits today)
Votează acest articol
[Total: 3 Average: 5]

Te invităm să intri în comunitatea noastră de Facebook:

Lasă un răspuns